Hărmes-Bărmes, zeul autohton al călătoritului, cerificat cu șapte diplome, cinci onoruri și zece articole în presa locală, stătea tolănit pe canapeaua lui de piele, ronțăind jeleuri și scărpinându-se pe după ceafă cu unghia degetului mic de la mâna stângă.
În fața lui, rând pe rând, șoferi de toate felurile, vatmani, căpitani și șefi de tren soseau și îi pupau tălpile, aducăndu-i ofrande și sperând la un patronaj responsabil pe durata întregii călătorii.
-Tu o
Era miezul unei nopţi cu lună plină şi eu ieşisem să culeg un dovleac, când m-am împiedicat de un cap de om ascuns prin vrej. Un cap de om mult mai mare decât normal, cam cât un pepene. Un cap de om, care părea că moţăie.
Am urlat din străfundul plămânilor şi am fugit în casă.
–Iaaaviii! Iaaaviii! Vino repede!
Iavi stătea tolănit în pijamale în faţa televizorului, bând bere şi regurgitând acelaşi documentar despre supravieţuirea în condiţii extreme din Alaska (bătăi
Povestea dinozaurelului doctorand by sii-kei, literature
Literature
Povestea dinozaurelului doctorand
A fost odată ca niciodată un dinozaur al cărui mamă îl certa că petrece prea mult timp în faţa televizorului şi prea puţin timp afară, în parc. Supărată că fiul e nu avea nicio motivaţie să respire aer curat, mama hotărî să îl trimită într-o aventură magică de găsit un Doctorat Autentic™ neplagiat.
–Fiule, în călătoria ta vei găsi mulţi absolvenţi şi asistenţi şi doctoranzi în domenii vaste, dar să ştii să te fereşti întotdeauna
În ziua în care mi-au scos creierul deja mi se înmuiase suficient de mult cutia craniană de la Spălări succesive, aşa că l-au dat jos destul de uşor şi l-au ambalat într-o pungă de plastic şi l-au aruncat la gunoaie organice sau l-au dat de mâncare unor politicieni, nu mai ştiu sigur, şi mi-au pus în locul lui o varză mov printată 3D şi era chiar drăguţ, că majoritatea nimeriseră o tărtăcuţă 3D urâtă şi deformată şi avuseseră probleme cu asimilarea, dar la mine s-a asimilat t
Toată lumea din ateliere avea ochii hămesiţi şi adânci înfipţi în orbite, pielea transparentă şi scofâlcită şi gura rânjind în parabolă perfectă.
Începuse cu studenţii din anul 4. Când până şi cel mai chillax din cei 350 constatase că lucra de peste 24 de ore sărind de la o predare la alta, izbucnise epidemia. La început, câte un student-doi din fiecare atelier se bloca lucrând, ridica privirea către infinit cu mâinile întinse în faţă şi începea să se desc
Vecinii mei de sus
Mă sperie nespus.
Trăiesc mereu cu teama mea
C-or da o gaură-n podea.
Căci noaptea pare că-şi propun
(Dar e secret tot ce vă spun)
Să simuleze-n taină, frate,
Forţe seismice - pe toate!
Încearcă încovoietoare
Şi axiale, tăietoare
Şi-apoi şi de torsiune
Şi patul îndură - minune!
Dar auzind de dedesubt
Mie-mi pare cam abrupt,
Cam dur experimentul tot
(Acustic să-l suport nu pot!)
De dragul ştiinţei, nu-i frumos
Să renunţi la-aşa experiment pompos,
Eu însă le-aş recomanda
Să
Mie-mi place-n sesiune:
Timp de somn şi vise bune.
N-am proiecte, nu stau trează,
Mintea doar ce-mi mai lucrează;
Neglijabil, ce e drept,
Căci am creierul inept.
A clacat lucrând de zor
Cu ochii în monitor;
A clacat după proiect
Şi acum este defect
Şi-ar vrea somn, şi somn, şi somn,
Şi se crede-un mare domn:
Nu vrea cursuri, nici notiţe,
Toată ziua-mi face fiţe
Cum că de exam nu-i pasă
Şi vrea doar să stea acasă
Şi să doarmă, zi şi noapte…
Mama ei de facultate!
–Nu vreaz să intru la Mega Image! am declarat, dând cu pumnul în piept şi uitându-mă cu trufie la cer, de parcă l-aş fi ameninţat pe însuşi Zeus.
Nevastă-mea mă privi de parcă tocmai înghiţisem tuş de imprimantă şi sângeram cyan şi magenta.
–Nu înţelegi – i-am spus. Nu vreau. Nu aici. Nu acum; chiar nu e momentul. Nu ne grăbim, nu? Hai să facem o plimbare până la următoarea intersecţie şi să intrăm la Mega acolo.
–Hai – se amuză ea, ridicând d