sii-kei

Evening came. Sun died; Sunflowers mourned.

Era miezul unei nopţi cu lună plină şi eu ieşisem să culeg un dovleac, când m-am împiedicat de un cap de om ascuns prin vrej. Un cap de om mult mai mare decât normal, cam cât un pepene. Un cap de om, care părea că moţăie. Am urlat din străfundul plămânilor şi am fugit în casă. –Iaaaviii! Iaaaviii! Vino repede! Iavi stătea tolănit în pijamale în faţa televizorului, bând bere şi regurgitând acelaşi documentar despre supravieţuirea în condiţii extreme din Alaska (bătăi

A fost odată ca niciodată un dinozaur al cărui mamă îl certa că petrece prea mult timp în faţa televizorului şi prea puţin timp afară, în parc. Supărată că fiul e nu avea nicio motivaţie să respire aer curat, mama hotărî să îl trimită într-o aventură magică de găsit un Doctorat Autentic™ neplagiat. –Fiule, în călătoria ta vei găsi mulţi absolvenţi şi asistenţi şi doctoranzi în domenii vaste, dar să ştii să te fereşti întotdeauna

În ziua în care mi-au scos creierul deja mi se înmuiase suficient de mult cutia craniană de la Spălări succesive, aşa că l-au dat jos destul de uşor şi l-au ambalat într-o pungă de plastic şi l-au aruncat la gunoaie organice sau l-au dat de mâncare unor politicieni, nu mai ştiu sigur, şi mi-au pus în locul lui o varză mov printată 3D şi era chiar drăguţ, că majoritatea nimeriseră o tărtăcuţă 3D urâtă şi deformată şi avuseseră probleme cu asimilarea, dar la mine s-a asimilat t

Toată lumea din ateliere avea ochii hămesiţi şi adânci înfipţi în orbite, pielea transparentă şi scofâlcită şi gura rânjind în parabolă perfectă. Începuse cu studenţii din anul 4. Când până şi cel mai chillax din cei 350 constatase că lucra de peste 24 de ore sărind de la o predare la alta, izbucnise epidemia. La început, câte un student-doi din fiecare atelier se bloca lucrând, ridica privirea către infinit cu mâinile întinse în faţă şi începea să se desc

Vecinii mei de sus Mă sperie nespus. Trăiesc mereu cu teama mea C-or da o gaură-n podea. Căci noaptea pare că-şi propun (Dar e secret tot ce vă spun) Să simuleze-n taină, frate, Forţe seismice - pe toate! Încearcă încovoietoare Şi axiale, tăietoare Şi-apoi şi de torsiune Şi patul îndură - minune! Dar auzind de dedesubt Mie-mi pare cam abrupt, Cam dur experimentul tot (Acustic să-l suport nu pot!) De dragul ştiinţei, nu-i frumos Să renunţi la-aşa experiment pompos, Eu însă le-aş recomanda Să

Mie-mi place-n sesiune: Timp de somn şi vise bune. N-am proiecte, nu stau trează, Mintea doar ce-mi mai lucrează; Neglijabil, ce e drept, Căci am creierul inept. A clacat lucrând de zor Cu ochii în monitor; A clacat după proiect Şi acum este defect Şi-ar vrea somn, şi somn, şi somn, Şi se crede-un mare domn: Nu vrea cursuri, nici notiţe, Toată ziua-mi face fiţe Cum că de exam nu-i pasă Şi vrea doar să stea acasă Şi să doarmă, zi şi noapte… Mama ei de facultate!

–Nu vreaz să intru la Mega Image! am declarat, dând cu pumnul în piept şi uitându-mă cu trufie la cer, de parcă l-aş fi ameninţat pe însuşi Zeus. Nevastă-mea mă privi de parcă tocmai înghiţisem tuş de imprimantă şi sângeram cyan şi magenta. –Nu înţelegi – i-am spus. Nu vreau. Nu aici. Nu acum; chiar nu e momentul. Nu ne grăbim, nu? Hai să facem o plimbare până la următoarea intersecţie şi să intrăm la Mega acolo. –Hai – se amuză ea, ridicând d

Evening came. Sun died; Sunflowers mourned.

Once upon a time, in a mythical land which belonged to Kla-Kla, the God of Absentmindedness, there was a huge army made up entirely of radioactive walruses. They were all training to fight against the laser-shooting belugas, who were the servants of the Goddess of Procrastination called Arimskina. The battle had been going on for at least 25 centuries, when suddenly, a spooky message came via the prophets of both divinities. If their believers didn't join forces in an epic war against the Holy Mother of Angsty Teenage Writers, then the world would forever turn purple. Since nobody had anything in particular against purple (it was a pretty fas

They had been promised everything. They had been promised wealth and freedom and love and warmth and nurture and success and eternal youth and eternal glory and a magic gold fish that could fulfill any wishes and absolutely anything else that their mind in its deepest, most unbalanced state could come up with. They had been promised everything and anything and so, they had been promised nothing. Yet they held onto that promise with their every breath, every step, every ounce of their strength. They held onto it and carried on. Digging. Day and night. Old and young. Men and women. They had all been brought on this planet to dig and to ho

 My first mistake was thinking you were the absence of value. You proved to me you were the value of absence. I was expecting nothingness. Instead, I found existence. My second mistake was looking down upon you as simply the origin of a system of coordinates. You quickly showed me nothing can exist in space and time without referencing you first. In my head, you were just a special point. In reality, you were the center of the universe. My third mistake was coming up with the idea that, had I added you to my life, I would be the same. You were a neuter element; neither positive, nor negative. You weren't supposed to change anything about

"I'm powerful, therefore I am right!"

 It was the last safe place on Earth for him. A brain, an intelligent brain, enclosed in a tiny skull. His head. His head was the safety zone. He kept telling himself that. His brain would never ever betray him. It was his and his alone. It was his last home, his last sanctuary. All his life, people had tried breaking his shell. Attacks, tens, hundreds of them – they had all infiltrated his outer shell, his exoskeleton, his reinforced concrete cage, rubbing into his soul, causing him to break down and have to start everything all over again. He had put up a fight in the beginning, he had put up a fight even after so many defeats, h

I loved a fossil once When Earth was young and tame; I loved a fossil once - A creature with no name. 'Twas older than the seashells And older than the trees; 'Twas older than the first fish Breathing through its gills. And old enough it was to be Replaced with gems and stones; For life in it had long been gone - No breath, no dust, no bones. Yet an imprint still remained Despite the flow of time; It was embedded in the soil And in this heart of mine. And so the creature could exist Despite its nonexistence; For conscience made it bear a name Affirming its consistence.

 “They're here! They're here! The humans are here!” The guard beaver was shaking his feet, head held high, tail bouncing. “The humans have arrived! I repeat: the humans have arrived! Hide your babies! Close your dams! The apocalypse has begun!” And with one huge slap of his tail upon the water, the guard dived, leaving a few oxygen bubbles to emerge in its place. A huge commotion followed. All beavers, big and small, brownish and blackish, long-toothed and not so long-toothed jumped at once into the river; nearby birds started chirping, alarmed; and a surprised squirrel dropped his nuts, eyes opened wide, and c

"Nobody ever offers help." "F1 does!"

 He showed me a painting of a bird. Swift movements, smooth angles; the essence of aerodynamics. He told me that flying is the act of perfection. He told me how birds are freedom itself. He regarded them as delicate, perishable beings that disappear if touched. To him, birds were the ideal that you can only earn towards, but never reach. "Do you now understand Birds, my child?" he asked me. "I do. I've always understood them. I've always known the Truth about Birds. You, however, do not. You only see them as a Symbol of the Humans." Real birds, however, are neither delicate, nor perfect. Real birds are rough and tough. Real birds need s

Hărmes-Bărmes, zeul autohton al călătoritului, cerificat cu șapte diplome, cinci onoruri și zece articole în presa locală, stătea tolănit pe canapeaua lui de piele, ronțăind jeleuri și scărpinându-se pe după ceafă cu unghia degetului mic de la mâna stângă. În fața lui, rând pe rând, șoferi de toate felurile, vatmani, căpitani și șefi de tren soseau și îi pupau tălpile, aducăndu-i ofrande și sperând la un patronaj responsabil pe durata întregii călătorii. -Tu o

Era miezul unei nopţi cu lună plină şi eu ieşisem să culeg un dovleac, când m-am împiedicat de un cap de om ascuns prin vrej. Un cap de om mult mai mare decât normal, cam cât un pepene. Un cap de om, care părea că moţăie. Am urlat din străfundul plămânilor şi am fugit în casă. –Iaaaviii! Iaaaviii! Vino repede! Iavi stătea tolănit în pijamale în faţa televizorului, bând bere şi regurgitând acelaşi documentar despre supravieţuirea în condiţii extreme din Alaska (bătăi

A fost odată ca niciodată un dinozaur al cărui mamă îl certa că petrece prea mult timp în faţa televizorului şi prea puţin timp afară, în parc. Supărată că fiul e nu avea nicio motivaţie să respire aer curat, mama hotărî să îl trimită într-o aventură magică de găsit un Doctorat Autentic™ neplagiat. –Fiule, în călătoria ta vei găsi mulţi absolvenţi şi asistenţi şi doctoranzi în domenii vaste, dar să ştii să te fereşti întotdeauna

În ziua în care mi-au scos creierul deja mi se înmuiase suficient de mult cutia craniană de la Spălări succesive, aşa că l-au dat jos destul de uşor şi l-au ambalat într-o pungă de plastic şi l-au aruncat la gunoaie organice sau l-au dat de mâncare unor politicieni, nu mai ştiu sigur, şi mi-au pus în locul lui o varză mov printată 3D şi era chiar drăguţ, că majoritatea nimeriseră o tărtăcuţă 3D urâtă şi deformată şi avuseseră probleme cu asimilarea, dar la mine s-a asimilat t

Toată lumea din ateliere avea ochii hămesiţi şi adânci înfipţi în orbite, pielea transparentă şi scofâlcită şi gura rânjind în parabolă perfectă. Începuse cu studenţii din anul 4. Când până şi cel mai chillax din cei 350 constatase că lucra de peste 24 de ore sărind de la o predare la alta, izbucnise epidemia. La început, câte un student-doi din fiecare atelier se bloca lucrând, ridica privirea către infinit cu mâinile întinse în faţă şi începea să se desc

Vecinii mei de sus Mă sperie nespus. Trăiesc mereu cu teama mea C-or da o gaură-n podea. Căci noaptea pare că-şi propun (Dar e secret tot ce vă spun) Să simuleze-n taină, frate, Forţe seismice - pe toate! Încearcă încovoietoare Şi axiale, tăietoare Şi-apoi şi de torsiune Şi patul îndură - minune! Dar auzind de dedesubt Mie-mi pare cam abrupt, Cam dur experimentul tot (Acustic să-l suport nu pot!) De dragul ştiinţei, nu-i frumos Să renunţi la-aşa experiment pompos, Eu însă le-aş recomanda Să

Mie-mi place-n sesiune: Timp de somn şi vise bune. N-am proiecte, nu stau trează, Mintea doar ce-mi mai lucrează; Neglijabil, ce e drept, Căci am creierul inept. A clacat lucrând de zor Cu ochii în monitor; A clacat după proiect Şi acum este defect Şi-ar vrea somn, şi somn, şi somn, Şi se crede-un mare domn: Nu vrea cursuri, nici notiţe, Toată ziua-mi face fiţe Cum că de exam nu-i pasă Şi vrea doar să stea acasă Şi să doarmă, zi şi noapte… Mama ei de facultate!

–Nu vreaz să intru la Mega Image! am declarat, dând cu pumnul în piept şi uitându-mă cu trufie la cer, de parcă l-aş fi ameninţat pe însuşi Zeus. Nevastă-mea mă privi de parcă tocmai înghiţisem tuş de imprimantă şi sângeram cyan şi magenta. –Nu înţelegi – i-am spus. Nu vreau. Nu aici. Nu acum; chiar nu e momentul. Nu ne grăbim, nu? Hai să facem o plimbare până la următoarea intersecţie şi să intrăm la Mega acolo. –Hai – se amuză ea, ridicând d

 Poveste detectivă cu dinozauri: ghiceşte ucigaşul! Presupunem că există o serie de romane intitulate PteroSofi, având ca subiect un pterozaur care călătoreşte prin timp în cele trei epoci din Mesozoic (Triasic, Jurasic, Cretacic) şi are aventuri cu amicii săi dinozaurii din fiecare dintre cele trei ere. Presupunem că romanele au suficient de multă popularitate cât să aibă o convenţie a lor, intitulată PteroCon, unde vin şi mulţi cosplayeri. Şase amici hotărăsc să participe şi să se costumeze: Pteroza

E ger în Sala "Freşcelor"; Popoul îţi îngheaţă. E ger în Sala "Freşcelor", Student lipsit de viaţă. Degeaba-ncerci tu să asculţi Cum cursul lent se scurge; Din mână-n mână pixu'-ţi muţi Căci somnul te ajunge. Şi tot degeaba te uiţi tâmp La ce se proiectează; Sunt dungi şi puncte pe un câmp Ce nu se corelează. Şi totu'-i lung şi plicticos Şi de nimic nu-ţi pasă; Tresari de-un tremur friguros - "De ce n-am stat acasă?"